Hartă - Karistos (Kárystos)

Karistos (în Κάρυστος) este un mic oraș de coastă de pe insula grecească Evia. Are aproximativ 5.000 de locuitori (din cei 12.000 de locuitori ai demei). Se află la 129 km sud de Chalkis. Aici se poate ajunge din Atena cu feribotul prin Marmari din portul Rafina. Orașul modern se află pe amplasamentul unui vechi oraș antic. La mijlocul secolului al XIX-lea, după Războiul de Independență al Greciei, s-a realizat o planificare urbană coordonată de renumitul inginer civil bavarez Bierbach.

Karistos se află pe amplasamentul unui oraș antic și a continuat aparent să fie locuit în cursul Evului Mediu timpuriu. Ca parte componentă a themei Hellas, el a fost oraș de reședință al unui episcop - un sufragan al arhiepiscopului Atenei - cel puțin din timpul domniei împăratului bizantin Leon al VI-lea Filozoful (r. 886–912). El a fost unul dintre orașele enumerate în bula de aur din 1198 al împăratului Alexie al III-lea Angelos, prin care venețienilor li s-a permis să înființeze posturi comerciale. În 1205 a fost capturat, împreună cu întreaga insulă, de comandantul cruciat Jacques d'Avesnes, iar în curând a devenit sediul celei de-a treia triarhii a Eviei sub stăpânirea triarhului Ravano dalle Carceri.

Probabil prin acea vreme, odată cu construcția castelului Castel Rosso (la aproximativ 4 km de orașul modern, pe teritoriul actualului sat Myloi) și cu înmulțirea acțiunilor piraterești, orașul a fost mutat de pe coastă către Castel Rosso, aflat înspre interiorul insulei. Orașul a rămas scaun episcopal sub stăpânirea latină, episcopul grec păstrându-și funcția; în 1222, cu toate acestea, Episcopia de Karistos a fost contopită cu Episcopia de Euripos (Chalkis). În 1276/1277 orașul a fost recucerit de armatele bizantine conduse de amiralul italian Licario și deținut până în 1296, când a fost recuperat de nobilul cruciat Bonifaciu din Verona. În 1318 a trecut în stăpânirea catalanilor ca parte a zestrei Marullei din Verona (fiica lui Bonifaciu) pentru căsătoria ei cu nobilul Alfonso Fadrique.

Orașul a fost râvnit de venețieni, care s-au oferit în 1339 să-l cumpere; negocierile au durat până în 1365, însă abia în 1366 Karistos a trecut în cele din urmă sub controlul venețian atunci când Bonifacio Fadrique a vândut Baronia de Karistos Republicii Venețiene. După cucerirea insulei Evia de către Imperiul Otoman în 1470, scaunul episcopal ortodox local a fost reactivat ca parte a Mitropoliei de Euripos.